De ce mintea e predispusă spre negativ?

Conform cercetătorilor, avem tendința de a ne aminti mai degrabă experiențele negative, decât pe cele pozitive, reacționând mai puternic la stimulii negativi, decât la cei pozitivi. Gândurile noastre vor aluneca mult mai lin spre comentariul nepotrivit al unui coleg, la sfârșitul unei zile grozave de muncă. Ne vom gândi, cel mai probabil, pentru tot restul zilei, la cuvintele lui nepotrivite. Realizările noastre pe parcursul zilei respective pot fi ușor umbrite de comentariul neplăcut, în timp ce în mintea noastră se conturează o nouă realitate, cu potențial exploziv, mai ales dacă au mai fost și alți colegi de față. Ce-or fi zis colegii, în gândul lor, când au auzit discuția? Oare erau de acord cu el?! Oare și ei cred același lucru? Dacă voi avea probleme cu ei din cauza asta?...

Ce facem cu gândurile negative ce apar inevitabil în astfel de momente? Lăsăm mintea să le înmulțească, crescându-le intensitatea, sau alegem să intervenim? Ce facem cu dialogul interior, în care ne criticăm singuri, pentru greșelile noastre? Și ce facem cu imaginile negative din mintea noastră, le lăsăm să ruleze cursiv și la volum maxim sau ne ridicăm și preluăm controlul telecomenzii? 

Perspectiva evolutivă sugerează că această tendință a minții noastre, de a produce mai mult gânduri negative, este pur și simplu o modalitate prin care creierul încearcă să ne mențină în siguranță și să ne apere de pericole. Anterior, în istoria omenirii, atenția acordată amenințărilor periculoase, percepute evident, negativ, era o chestiune de viață și de moarte. Pentru strămoșii noștri din peșteri, reacția pe care o manifestau la auzul unor zgomote în tufișul alăturat era crucială. Și de cele mai multe ori, era de bun augur să-ți imaginezi  că în spatele tufișului se afla mai degrabă un animal fioros, venit să te mănânce, decât o pisicuță drăgălașă venită să fie mângâiată. Cei care alegeau atunci să-și treacă gândirea printr-un filtru negativ, ignorând toate aspectele pozitive, aveau mai multe șanse să supraviețuiască, să-și transmită mai departe bagajul genetic.

Între timp, omenirea a evoluat semnificativ, iar lipsa unui adăpost, lipsa siguranței și a hranei nu mai sunt pericole de moarte pentru mulți dintre noi. Iar în contextul acesta, în care cele mai multe situații dificile sunt de factură emoțională, ne-ar fi de mare ajutor să ne pregătim în acest sens.

Și asta nu înseamnă neapărat o investiție într-un program de terapie sau coaching, pentru care nu ai acum resursele necesare, ci dimpotrivă. Pregătirea ta mentală poate începe chiar de acum, prin preocuparea ta pentru dezvoltarea gândirii creative, a inteligenței emoționale și inteligenței sociale. Acestea constituie, cred eu, un bun început pentru a face diferența în privința reacției la comentariul nepotrivit al colegului de muncă, în timpul ședinței. Și sunt atâtea și atâtea moduri de a reacționa: confruntarea nervoasă imediată, confruntarea după terminarea ședinței, fuga, lipsa oricărei reacții, ș.a.m.d. Mai e și varianta unui răspuns calm, blând și ferm totodată, care să transmită respect pentru diversitatea în gândire și acțiune a celuilalt, în timp ce reiterăm argumentativ ideea noastră inițială.

Pregătirea mentală e un proces de durată și știu din experiență, că avem nevoie de rezultate pe tot parcursul procesului de dezvoltare a noastră, pentru a menține motivația la cote înalte. Știu prea bine ce înseamnă să renunți la pregătirea ta mentală, din lipsă de rezultate, am făcut-o și eu de multe ori. Au fost ani buni în care m-am ascuns în spatele unor măști pe care le potrivisem atât de bine, că nici eu nu mai știam seara unde se termina masca și începea fața mea.

Am fost și sunt o fire pragmatică, de aceea exercițiile mele preferate sunt foarte practice. Sunt exerciții pe care, nu doar le-am încercat, dar le-am și greșit, de nenumărate ori. Și, de fiecare dată, m-am încăpățânat să le regândesc, într-o manieră care să-mi permită și să NE permită nouă oamenilor, în general, să facem diferența. Pentru că am crezut și cred în continuare, că noi nu suntem mintea noastră. Noi avem o minte – un corp mental, tot așa cum avem un corp fizic și avem un suflet.

Dacă ești interesat, programează o discuție gratuită (15-20 minute), în care să schițăm un plan de explorare a abilităților tale și valorizare a deficiențelor. Și cel mai important, să dezvăluim resurse pe care nu le-ai descoperit încă!